mei

N-am mai scris despre ce am facut de ceva timp . So, rezumat:

M-am mutat in banca a patra de la fereastra , la fel ca Grigore Bajenaru . Sii datorita noii mele colege de banca ma bufneste rasu’ de cel putin 10 ori pe zi . Conform spuselor ei de la ora de biologie sunt oaie, peste, Lilu, Lila etc.

Ieri, cand am iesit de la scoala, ploua. Si vroiam sa imi pun un manual ( se stie care ) in cap. In schimb, am mers prin ploaie cu colega-mea, amandoua cu o singura esarfa in cap… care ne mai si venea in fata si ne facea sa dam in toate baltile .

Am terminat sa citesc Odd Thomas. Si a fost foarte tare cartea, luand in calcul si faptul ca eu sunt nebuna dupa SF .

Vin toate chestiile care descriu cel mai bine clasa a opta. Teze, teste… dar si poze, banchet, alea alea. In doua saptamani facem pozele .

Maine ma duc sa vad Alice in Wonderland . Si de-abia astept sa revad pisica aia adorabila in 3D .

Poze de la taranoaia in continuare. Drepturile de autor se acorda lui iubi .

Da, da, n-am mai scris ca lumea de ceva timp… Pfff, sa fim seriosi. Nici macar n-am mai scris.

So… o carte care imi va ramane in minte toata viata, in mod placut adica : Cismigiu & Comp.

Intai o luam pe surse.

Conform spuselor lu’ Nenea Wikipedia,

Grigore Popescu-Băjenaru (December 13, 1907 – February 5, 1986) was a Romanian writer. His best known novel is Cişmigiu et Comp., that presents his adventures as a student of Gheorghe Lazăr High School, situated near the Cişmigiu Gardens in central Bucharest, in the interwar period. It was a best-seller for several decades, and still popular among high school students. Its sequel is Bună dimineaţa, băieţi!, presenting moments from his career as a teacher.

Mi-a placut cartea, chiar foarte mult… si tocmai pentru ca sunt chestii petrecute la liceu… Mai precis, faza prin care urmeaza sa trec si eu . Bineinteles ca in ziua de azi nu mai vezi elevi cu numar la mana, dar pot sa spun ca “farsele” facute de copii pe vremea aia… le mai gasesti si la noi .

N-am de gand sa povestesc romanul . Pot doar sa spun ca au fost si intamplari care mi-au dat o portie zdravana de ras si au fost si intamplari care sa faca o mare diferenta intre ce a fost atunci si ce e acum. Maaaaare diferenta. Si cu ocazia asta am aflat si lucruri despre Alecsandri si ce om bun la suflet era Iacob Negruzzi si altele .

Cartea asta merita citita. De fapt, ar trebui sa fie citita de toti elevii. Pe o scara de la 1 la 10 e de notaaa… 20 .

De la G… abriel

1) Ce iti propui pentru 2010 ?

Sa… sa… nu stiu .

2) In 2010 iti doresti sa ajungi undeva ?

La Londra .

3) Cel mai mare esec pe 2009 ?

Eeeem… donno .

4) Cand erai mica toata lumea te intreba ” ce vrei sa te faci cand vei fi mare ” , tu ce raspundeai ?

Singer :> .

5) Daca un inger vine si iti spune ca mai ai de trait fix un an ce faci ?

Cat mai multe .

6) Daca castigi la loto 10 mils de euro, ce faci cu banii ?

Uuumm… recording studio?

7)  Ce ai vrea sa scrie pe piatra ta funerara ?

Eu vreau sa fiu incinerata, ba, nu ingropata . Si neaparat detergentul in vena inainte!

8) Vrei sa incerci in 2010 sa sari cu parasuta ?

Daaaaaaa .

9) Ce luna urasti cel mai mult ?

Nu urasc o luna mai mult decat le urasc pe celelalte .

10) In 2012 vine Apocalipsa ?

Neaah.

via Irinish . Genial.

Special pentru Mister Curly

Leapsaaaa… care vine de la Baiatul Ciudat .

1. Principala trasatura a caracterului meu: I’m sooo stubborn .

2. Calitatea pe care o prefer la un barbat: Pfff… Sinceritate? Habar n-am.

3. Calitatea pe care o prefer la o femeie: Idem 2

4. Ce apreciez cel mai mult la prietenii mei: Ca-s prietenii mei :> . Kiddin’ . Ca-s langa mine cand am nevoie .

5. Principalul meu defect: Idem 1. (Gabe Babe knows)

6.Ocupatia mea preferata: Singiin’ fara oprire .

7. Visul meu de fericire: To become a great singer . Sii poate si o vila cu piscinaa si o pisica persana .

8. Care ar fi cea mai mare nefericire a mea: Sa-sa-sa… raman fara nimic? Habar n-am.

9. Ce-ati vrea sa fiti? Pfff… daca as spune drept ar fi groaznic . Asa ca hai sa nu spuneem .

10. Tara în care-as vrea sa traiesc: England .

11. Culoarea preferata: Baby blue .

12. Floarea preferata: Rose .

13. Pasarea preferata: Budgieee .

14. Prozatorii mei preferati: Pas?

15. Poetii mei preferati: Nichita . Stanescu .

16. Eroul meu preferat: Pas .

17. Eroina mea preferata: Are you kiddin’ me?

18. Compozitorii preferati: Pa-a-aas.

19. Pictorii preferati:  Delacroix, myy grandgrandmother, Dali, Rembrandt.

20. Eroii din viata reala: Da, sigur.

21. Eroinele din istorie: Huuuh?

22. Bautura si mancarea preferate: Coke… Junk food   .

23. Numele preferat: Idem 9 .

24. Ce detest cel mai mult: Liiies.

25. Personajele istorice pe care le detest cel mai mult: Nope.

26. Fapta militara pe care-o admir cel mai mult: Nooo.

27. Darul natural pe care-as vrea sa-l am: Same as Baiatul Ciudat . Adica being immortal .

28. Cum as vrea sa mor: Eu am zis mereu: “Cand mor, ca sa fiti siguri ca-s moarta, sa imi injectati detergent in vena” .
Else, I don’t know .

29. Starea de spirit actuala: Negru. Cu putin albastru . Si putin roz.

30. Greseli care-mi inspira cea mai multa indulgenta: Nu stiiiu . Cine a spus ca imi inspira ceva indulgenta?

31. Deviza mea: Perseverenta. (asta datorita lu’ Popa Tanda )

Well, se pare ca am primit insigna “Scriitor de exceptie” de la mister curly, mai exact, Oaie si tin sa-i multumesc.

Tre’ sa dau mai departe la 5 bloggeri, so… Ady, Cristiana, Cristina, Alex si Marius… sau ass-sucker > .

P.S.: Soon, my voice… again .

Da… Rosalita e noua iubită tovarăşă a lui Costel . Cum fu? Hmm… Cam simplu. Am dat de un Petshop (sau cum se scrie) şi cum aveam un portofel pe jumătate plin, m-am gândit eu aşa că de la “dispariţia” lui Snow, Costel e tristuţ . Aşa că am intrat şi am cerut o papagaliţă albastră. Şi cică am şi primit una. Duda nu s-a agitat în drum spre casă, n-a scos niciun cuvânt chirăit. Şi tot în drum spre casă mă gândeam cu Irinish că ce nume să-i punem. Eu ziceam Mimi, ca să fie Mimi şi Costel . Dar deja am ceva cu numele ăsta.

Am ajuns acasă, i-am dat drumu’-n cuşcă. Se zbătea pe-acolo, bineînţeles. Trebuia să se obişnuiască cu faptul că momentan nu avea cum să iasă de acolo. Iubi mi-a zis de fazele alea cu negare, agresivitate, acceptare şi altele . Şi bineînţeles că de la negare până la acceptare erau cam multe. Şi mă gândeam eu aşa, că dacă un an de-al nostru înseamnă 10 ani papagalesti, atunci ar trebui să-i treacă destul de repede . Între timp, Iubi şi cu mine ne gândeam la nume. “Rosalita”, zise iubi cu o expresie pe mutră specifică lui Dexter când spune “În sfârşit! Creaţia mea e gata!”. Eu o întreb de unde până unde, bănuind ceva. “A, păi, ştii că era atunci când se contraziceau Jackson cu Rico că *Sarrrraaah* şi *Rrrrosalitaa*” (cine se uită pe Disney Channel ştie ). Şi cum mie îmi place sadismul lui Rico, am zis da . Şi “Rrrrosalitaa” a rămas.

A doua zi, seara, am convins-o să stea pe deget. Nu ştiu cum, că acu’ nu mai vrea! Ştiam că dacă îi împingi blând, aşa, cu degetul pe piept… îşi pierd echilibrul şi sunt nevoiţi să păşească în faţă. Da’ care faţă, domle? Că asta numai în faţă nu păşea! Zburătăcea prin colivie ca nebuna. În fine, am reuşit să o scot din cuşcă. Şi bineînţeles că momentan stă numai pe chestiile care mai au puţin şi pupă tavanul, inclusiv pe tabloul pictat de străbunica-mea . Dacă vorbesc cu ea pe un ton din-ăla de “vaai, uite ce drăguţ e”… mă lasă să o ating. Dacă nu, Doamne fereşte! Nu pot să stau nici la 10 cm de ea. Costel n-are treabă, îi e bine şi cu şi fără ea. Roade din Modigliani . Dar zilele astea i-am văzut că se pupăcesc. Se pupăcesc mai-mai decât atunci când era Costel cu Snow.

Postul ăsta e cu dedicaţie pentru Nashu_mare, care nu apreciază stilul vintage (>). Asta ca să îl dezamăgesc .

Cum spune el